Cu ochii inchisi aud galagia din jur. Cu ochii deschisi o simt. Pe langa fuga nebuna de a realiza un minut de informare la care multi poate se uita doar in treacat fara sa-si doreasca sa inteleaga prea mult, mai sunt si multi oameni care fac povestea sa fie rotunda. Cercul se completeaza treptat pana la cel mai mic detaliu. Scenaristul nu ia pauza, regizorul nu scapa nimic din vedere. Cine sunt ei? Ce vor? Pana unde se merge? Personajul ei este unul firesc. A picat in mijlocul actiunii fara sa vrea, doar pentru ca si-a dorit. Integrarea pare usoara la suprafata, insa cu fiecare pas, totul este mai greu. Compozitia intregului e prea vascoasa si parca nici nu-ti vine sa-ti omogenizezi fiinta in asa ceva. Ai vrea sa pari normal doar de dragul ingredientelor, dar sa ramai fidel constiintei. Ai vrea sa nu mai fie asa de complicata cunoasterea. Si lasi timpul sa rezolve totul, dar unde e rabdarea?
