Sunt inconjurata, zi de zi, de lucruri penibile, oameni penibili, situatii penibile. Chiar daca nu vreau sa ma las afectata de ce vad in jur, nu pot sa nu ma mir de fiecare data cand ma opresc si privesc spectacolul ce ma-nconjoara. Unul din ce in ce mai lipsit de gust. Si simt ca nu am cui sa ma spovedesc de gandurile astea. Nu-mi ramane decat propria constiinta, care, refuza, reneaga si impinge spre exterior toate resturile.
Oamenii sunt atat de mici si se multumesc cu atat de putin. Unii isi formeaza chiar o viata prin statusurile de pe facebook. Spiritul de turma este unul atat de puternic incat orice ai face nu te poti impotrivi curentului. Dar oare de ce? Pe cine intereseaza detaliile unei vieti? De ce te-ar interesa..
Nu vad moda, de orice natura, decat ca un cioban care impinge oile catre un drum. mirc, mess, hi5.. cine mai stie de ele.. facebook e la putere. Cand vrei sa stii ce face vecinul de …pagina.. un click te duce catre locul in care poti afla daca a fost la plaja, la munca, la shopping… doar asa putem dormi linistiti.
Cateodata ma simt ca in filmul Ziua Cârtiţei. In fiecare zi intalnesc aceiasi oameni care-si numara teancurile de bani in locuri populate, dar care ar face orice pentru un ciubuc. Aceiasi oameni care au pretentii dar nu stiu sa faca diferenta intre lucrurile de baza… oameni marunti care nu cunosc elementarul. Ma inchid intr-un balon si ma uit acolo … ma vreau purtata de vant … departe!
