M-am intalnit astazi cu o prietena care m-a sfatuit sa intru pe youtube si sa ma uit la un documentar. Imi povestea inflacarata cat de mult adevar contine si cat de marcat ramai dupa ce il privesti. Sa ne intoarcem la natura. Sa gandim pozitiv. Sa fim mai buni. Sa nu ne pese de bani, sau de ceea ce avem pentru ca nu materialul ne defineste si implineste ca fiinte, ci ceea ce suntem. Si ca oricum vom ajunge acolo unde trebuie sa ajungem….
Adevarul e ca daca nu venea un nene chel sa imi trancane niste citate intr-un contex, cel putin dubios, sub titulatura unui documentar, eu nu realizam ca tot ce insem pe lumea asta este de fapt o lupta cu mine insami. Duc lupsa asta cu mine zilnic si e din ce in ce mai apasatoare, mai obositoare, mai greu de inteles, de suportat. Iar divinitatea nu sta in niste citate, nu este ceva de urmat, de inteles, de dezbatut. Este mult, atat de mult mai mult. Totul este mult mai greu de inteles, decat orice material facut sa impresioneze niste sensibili….
Omul e atat de usor de manipulat. Ii dai cateva cuvinte imbracate intr-o insemnatate profunda si a lesinat. Atat de usor de impresionat. De-ar sta totul in niste termeni (fericire, iubire… ), de-ar fi existenta explicabila, de-am putea sa facem lucruri care sa ne schimbe peste noapte, peste zi, peste timp… Omul e mic, el crede ca viata poate avea reteta… Fac trei matanii, dezleg un blestem, nu mai fumez, de maine ma rog…si ma disciplinez. Ma las purtat de cale, pe cale.. nu o mai caut… Existenta inseamna cautare, nu regasire. Ce dracu sa gasesc si regasesc, daca nu caut??
Ieri credeai in ceva, azi parca totusi varianta B e mai buna. Ieri banii contau si cum sa-i faci era scris in manual, azi ma indrept catre lumina..
Ce mizerie…
