O obsesie mai mare decat cea a banilor mi-e greu sa mai vad cand incerc sa citesc un om. Suntem sclavii banilor, dar inca nu-s incurabila, inca mai sper, inca mai vreau sa fac, sa traiesc, sa fiu. Inca mai sper. Inca mai visez. Inca mai traiesc frumos. Ma lupt in fiecare zi cu oamenii de rand, cu oameni lipsiti de scrupule, cateodata cad, cateodata ma lasa acolo cazuta si trec mai departe, dar de multe ori ma ridic. deja am incepu sa nu mai cad. Sa fiu mai puternica decat eram. Decat paream. Am realizat ca nu pot face decat de una singura anumite lucruri. Am inteles ca nu ma poate ajuta nimeni mai mult decat ma ajut singura. Nu pot face troc din viata mea. Inca nu-mi pasa de bani. Chiar de-i fac greu sau nu, chiar de nu-i am, urasc trocul. Nu-mi permit sa-mi pese. Am trecut scarbita mai departe, cu tristete in mine, cu amaraciune in privire, cu dezamagire . Prima oara am indraznit sa deschid gura, sa tip, sa reclam, sa cert. M-am ales cu un cineva care-mi “respecta principiile”. Mare lucru…
